Abcesul periamigdalian reprezinta o forma comuna de infectie localizata la nivelul regiunii cervicale si care cuprinde intreaga zona adiacenta amigdalelor. 

Abcesul periamigdalian este o infectie ce debuteaza in straturile superficiale si care prinde succesiv tesutul subiacent, puroiul fiind localizat mai exact intre capsula amigdaliana si pilierul faringian lateral. Este considerat a fi o complicatie a amigdalitei acute (aceasta fiind de fapt inflamatia amigdalelor faringiene). Abcesul determina aparitia durerii locale, a edemului si tumefactiei zonei, iar daca acestea sunt intense poate duce chiar la disfagie, odinofagie, dispnee si dificultati la vorbire.

Abcesul periamigdalian apare mai frecvent la adulti (la copii si tineri este relativ rar diagnosticat). Intervalul de varsta la care apare este in general 20-40 de ani (cu limite 10-60 de ani). Varstele extreme sunt afectate mai ales daca exista un teren imunodeprimat iar organismul nu poate lupta corespunzator impotriva infectiei initiale.
In prezent, specialistii au observat ca incidenta abcesului periamigdalian este in crestere datorita faptului ca bacteriile incriminate in aparitia amigdalitei devin rezistente la tratamentul antibiotic.
Studii recente au demonstrat ca administrarea de multiple antibiotice pentru amigdalita acuta si cronica predispune pacientul la aparitia abcesului periamigdalian.

Datorita faptului ca abcesul periamigdalian este cel mai frecvent o complicatie a faringo-amigdalitei, germenii incriminati in aparitia lui sunt, de obicei, aceeasi cu cei care declanseaza procesul infectios faringian. In general, etiologia este polimicrobiana, implicand atat germeni aerobi cat si anaerobi. Cel mai frecvent aerob implicat este Streptococcus pyogenes (streptococul beta hemolitic de grup A). Alte microorganisme aerobe gasite in puroiul pacientilor cu abces periamigdalian sunt Staphylococcus Aureus, Haemophilus Influenzae. De obicei, streptococcii determina inflamarea unilaterala a amigdalelor si a tesutului periamigdalian si creeaza un mediu infectios propice dezvoltarii bacteriilor anaerobe. Dintre germenii anaerobi, frecvent este citat Fusobacterium.
Abcesul periamigdalian poate de asemenea sa apara ca o complicatie a mononucleozei infectioase sau „de novo” in absenta unui proces infectios.

Factorii de risc pentru aparitia abceselor periamigdaliene sunt:

• infectii dentare (pericoronarita molarului de minte inferior)
• faringo-amigdalite cronice
• mononucleoza infectioasa
• leucemia limfocitara cronica
• calculi sau depozite de calciu la nivel amigdalian (litiaza amigdaliana).